Byron NelsonCopyright © Pat Perez Golf
One day before the EDS Byron Nelson Championship starts off in
John Byron Nelson or “Lord Byron”, as he was nicknamed after the English poet, will constitute the second chapter of this Legends of Golf series. Nelson was born in the state of
Byron Nelson turned pro at the age of 20 in 1932 and waited for three years until lifting the first trophy. The tournament in which he first tasted victory was the New Jersey State Open; an open event held each year on various courses throughout
He won 5 major tournaments, the first being The Masters in 1937. His first round of 66 stood as a first round scoring record at the Masters until 1976. Nelson won his first green jacket two shots in front of Ralph Guldahl (who won the Masters two years later and the U.S. Open in ’37 and ‘39). Lord Byron was 4 shots behind Guldahl after three rounds in the 4th Masters Tournament, but managed to go birdie-eagle on the difficult 12th and 13th , making up six strokes over his opponent who shot 5-6 compared to his 2-3. This formidable feat was honored in 1958 by naming the bridge from the 13th tee to the 13th fairway, the
His second major came in 1939. He won the only U.S. Open of his career at the Pennsylvania Country Club in Gladwyne.
Nelson won the PGA Championship when it was still a matchplay event and he did so twice by beating Sam Snead in 1940 (1 up) at the Hershey Country Club in Pennsylvania and by beating Sam Byrd in 1945 (4&3) at the Moraine Country Club in Ohio.
His other major came in 1942 at Augusta National, where he always played well after his 1937 win,(he was 5th, 7th, 3rd, 2nd in ‘38-’41 and 7th, 2nd, 8th, 8th, 4th, 8th in ‘46-’51 - the Masters was not held due to World War II) when he defeated Ben Hogan in an 18-hole playoff with a score of 69 to Hogan’s 70.
But Nelson is mostly remembered for his record-breaking season of 1945 when he won 11 consecutive tournaments and 18 events in total. Both records still stand. He set a record for the scoring average only recently broken by Tiger Woods and a 72-hole scoring record of 259.
Lord Byron had 53 wins on the PGA Tour, he received the PGA Tour Lifetime Achievement Award in 1997 and has been inducted into the World Golf Hall of Fame in 1974. The World Golf Hall of Fame explains: "Coming of age just as the steel shaft was replacing hickory, Nelson learned that using the big muscles in the hips and legs could be a more reliable, powerful, and effective way to hit a golf ball than the more wristy method that had been employed in the era of hickory. Nelson was particularly noteworthy for the way his swing was more upright and along the target line, employing a full shoulder turn with restricted wrist cock, and for the way he kept his knees flexed in the downswing."
He was the PGA Tour Money Winner in both 1944 and 1945 and he received the Vardon Trophy in 1939. He has a trophy named after him in the Byron Nelson Award which is given annually to the player with the lowest adjusted scoring average for the year (with a 50-round minimum).
Nelson played twice on the Ryder Cup team in 1937 and 1947 and captained it without playing in 1965.
He was the host of the EDS Byron Nelson Championship until 2006, the year that he passed away. This tournament honors his name as a great legend of the game; last year’s winner, Scott Verplank, the first winner since the “Lord” died, looked towards the skies in his memory, dedicating the victory to this man who was the finest gentleman the game has ever known.
----------------
The Nelson Bridge at Augusta National
Credit: Rob Carr - Associated Press
Byron Nelson and Sam Snead at the 1940 PGA Championship
Copyright © Associated Press
----------------
Cu o zi înaintea Campionatului EDS Byron Nelson din Irving, Texas, aş vrea sa scriu despre un alt campion din trecut, un gentleman al jocului de golf, un om care a trecut în nefiinţă doar în urmă cu doi ani, dar ale cărui realizări într-o carieră relativ scurtă ies în evidenţă pentru oricine.
John Byron Nelson sau "Lord Byron", cum a fost poreclit după poetul englez, va ocupa capitolul 2 al acestei serii a Legendelor Golfului. Nelson s-a născut în statul Texas în 1912, într-o familie activă din punct de vedere religios. A avut o copilărie dificilă, fiind lovit de febră tifoidă la vârsta de 11 ani. A scăpat slăbit din această boală, dar şi-a revenit şi a început să lucreze ca şi caddy la Glen Garden Country Club în Fort Worth. Nu ştia nimic despre acest sport când a început, dar nu i-a luat mult să înveţe. La vârsta de 14 ani, a participat la un turneu pentru caddy, în care l-a învins pe marele Ben Hogan şi el caddy la acelaşi club în perioada aceea. Cei doi s-au cunoscut încă din copilărie, dar nu au fost niciodată prieteni apropiaţi.
Byron Nelson a devenit profesionist la vârsta de 20 de ani, în 1932 şi a aşteptat trei ani până a ridicat primul trofeu. Turneul în care a gustat pentru prima oară victoria în PGA TOUR a fost Open-ul Statului New Jersey; o competiţie deschisă, disputată pe diverse trasee din acest stat, care avea statutul de eveniment în calendarul PGA TOUR în anii '20 şi '30 (Vic Ghezzi a fost ultimul mare jucător care a câştigat această competiţie - în 1944 - fiind din acea zonă).
A câştigat 5 turnee majore, primul fiind Masters-ul din 1937. Prima sa rundă de 66, din acel an, a rămas un record la Masters până în 1976. Nelson a îmbrăcat prima sa jachetă verde,încheiând cu 2 lovituri înaintea lui Ralph Guldahl (care a câştigat Masters-ul 2 ani mai târziu şi US Open-ul în '37 şi '39). Lord Byron era la 4 lovituri în spatele lui Guldahl după trei runde în cel de-al patrulea Masters disputat vreodată, dar a reuşit birdie-eagle (2-3) la dificilele cupe 12 şi 13, recuperând astfel 6 lovituri faţă de adversarul său care a făcut 5-6. Această realizare incredibilă a fost onorată în 1958 prin numirea podului dinspre tee-ul cupei a 13-a spre fairway-ul acesteia "Podul Byron Nelson".
Al doilea său turneu major a venit în 1939. Atunci, el a câştigat singurul US Open din carieră la Pennsylvania Country Club în Gladwyne.
Nelson obţinut victoria în Campionatul PGA când încă era un turneu de tip match-play şi a făcut asta de două ori: contra lui Sam Snead în 1940 (1 up) la Hershey Country Club în Pennsylvania şi contra lui Sam Byrd în 1945 (4&3) la Moraine Country Club în Ohio.
Celălalt turneru major a fost câştigat în 1942 la Augusta National, unde a jucat întotdeauna excelent după victoria sa din 1937, (a fost pe rând pe locul 5, 7, 3, 2 în perioada '38-'41 şi pe locul 7, 2, 8, 8, 4, 8 în '46-'51 - Masters-ul nefiind disputat în timpul celui de-al doilea război mondial) unde l-a învins pe Ben Hogan într-un playoff de 18 cupe, cu un scor de 69 faţă de 70-ul lui Hogan.
Dar Nelson este cunoscut în special pentru sezonul incredibil din 1945 când a obţinut 11 victorii consecutive, având 18 turnee câştigate în total. Ambele recorduri sunt încă valabile. El a stabilit un record în ce priveşte media scorurilor, record doborât doar recent de Tiger Woods, dar şi în ce priveşte scorul pentru 72 de cupe: 259.
Lord Byron a avut 53 de victorii în PGA TOUR, a primit PGA TOUR Lifetime Achievement Award în 1997 şi a fost introdus în World Golf Hall of Fame în 1974. Motivul stă scris dedesubtul numelui marelui campion: "Apărut într-o epocă în care tubul de oţel tocmai înlocuia lemnul (ca materie primă pentru fabricarea croselor), Nelson a învăţat că folosirea muşchilor mai mari din şolduri şi picioare putea fi un mod mai fezabil, mai puternic şi mai util de a lovi mingea de golf decât metodele care puneau accent pe încheieturi, metode utilizate în epoca croselor de lemn. Este de notat cum swing-ul lui era mai drept şi mai aliniat cu ţinta, utilizând o întoarcere completă a umerilor cu mişcarea minimă a încheieturilor şi modul în care îşi ţinea flexaţi genunchii pe tot parcursul downswing-ului."
A fost PGA Tour Money Winner în 1944 şi 1945 şi a primit Trofeul Vardon în 1939. Există chiar o distincţie care îi poartă numele (Byron Nelson Award) oferită anual jucătorului cu cea mai mică medie a anului (având cel puţin 50 de runde jucate).
Nelson a jucat de două ori în echipa de Ryder Cup în 1937 şi 1945 şi a fost căpitanul ei nejucător în 1965.
El a fost gazda Campionatului EDS Byron Nelson până în 2006, anul în care a trecut în nefiinţă. Acest turneu îi onorează numele ca o mare legendă a jocului; învingătorul de anul trecut, Scott Verplank, primul învingător după ce "Lordul" a murit, a privit către ceruri în memoria lui, dedicându-i victoria acestui om care a fost cel mai elegant gentleman pe care l-a avut vreodată golful.
No comments:
Post a Comment