As the Arnold Palmer Invitational brings together the best players in the world at Bay Hill Club & Lodge this week, it’s time for me to start a series of articles under the name “Legends of Golf”, which will present some of the best players in the history of this sport, their achievements and interesting facts about them.
So the first chapter in this series is going to be about Arnold Palmer, “The King” or Arnie as people liked to call him. Palmer was born in 1929 in the
He attended
He turned pro a few months later and took the Canadian Open as his first win on the PGA TOUR in 1955. After another 7 wins in the next 3 years, he won his first major, the Masters of 1958. He would then go on to win the Masters in ‘60, ‘62 and ‘64. These years were the best of his career with 29 wins across a span of just 4 years. Among these victories were a U.S. Open title in 1960 and two Open Championship titles in 1961 and 1962. Palmer went to play across the “Pond” at a time when
Arnold Palmer won at least one event each year in the PGA TOUR until 1971 and won his last competition on the tour in 1973 at the Bob Hope Desert Classic. After that he participated in the Senior PGA Tour (now called The Champions Tour) and had 10 more wins, 5 of which were senior majors.
He has been inducted into the World Golf Hall of Fame in 1974 (in the first “wave” along with the likes of Sam Snead, Jack Nicklaus, Bobby Jones, Ben Hogan, Byron Nelson, Gary Player, Francis Ouimet, Gene Sarazen, Harry Vardon and Walter Hagen) and won the PGA Tour Lifetime Achievement Award, in 1998, which honors individuals who have made an outstanding contribution to the PGA TOUR over an extended period of time through their actions on and off the golf course.
He won the Vardon Trophy, awarded annually to the PGA TOUR’s leader in scoring average, 4 times in 1961, 1962, 1964 and 1967.
He was elected PGA Player of the Year in 1960 and 1962.
With 62 PGA TOUR wins, he is in 5th place in an all-time “number of wins ranking”, having just been surpassed by Tiger Woods.
Out of those 62 wins, 7 were majors titles (4 Masters, 1
The King played on 6 Ryder Cup teams and captained two. He also captained the Presidents Cup Team in 1996.
Other personal records:
Best 18-Hole Round
62, 1959 Thunderbird Invitational, fourth round; 1966 Los Angeles Open, third round
Best Opening Round
64, 1955 Canadian Open; 1962 Phoenix Open; 1970 Citrus Open; 1970 Greensboro Open; 1971 Westchester Classic
Best Second Round
63, 1961
Best Third Round
62, 1966
Best Fourth Round
62, 1959 Thunderbird Classic
Lowest Score, First 36 Holes
130, (67-63), 1961
Lowest Score, First 54 Holes
195, (64-67-64), 1955 Canadian Open
Lowest 72-Hole Score
265, (64-67-64-70), 1955 Canadian Open
Biggest Victory Margin
12, 1962
Most Consecutive Birdies
7, 1966 Los Angeles Open, third round
Holes-in-One
19, three in PGA Tour events, four on Senior PGA Tour, one in Japan
All-Time Low 18-Hole Score
60, Latrobe Country Club, September, 1969
------------------------------
Arnold Palmer & Vijay Singh after the Arnold Palmer Invitational 2007
Copyright © Associated Press
------------------------------
În timp ce turneul Arnold Palmer Invitational reuneşte în această săptămână la Bay Hill Club & Lodge cei mai buni jucători ai lumii, voi începe o serie de articole intitulată “Legendele Golfului”, care va prezenta cei mai buni golferi din istoria acestui sport, realizările lor, cât şi alte lucruri interesante despre ei.
Deci primul capitol al acestei serii va fi despre Arnold Palmer, “Regele” sau Arnie, cum îi spunea lumea. Palmer s-a născut în 1929 în Commonwealth-ul Pennsylvania ca fiu al unui îngrijitor de green-uri la pe atunci modestul Lacrobe Country Club. El îşi ajuta tatăl la muncă şi a ajuns astfel să înveţe foarte repede despre acest sport. În puţin timp, talentul lui a devenit vizibil, el reuşind primul său scor sub 70 la vârsta de 7 ani.
El a urmat Universitatea Wake Forest din Carolina de Nord pe o bursă de golf, dar a renunţat înainte de absolvire, pentru a servi 3 ani în Paza de Coastă, revenindu-şi după moartea unui prieten foarte apropiat. Prima lui mare victorie a venit în 1954, când a câştigat Campionatul American pentru Amatori (un turneu de tipul match play) la Country Club of Detroit 1 up împotriva lui Robert Sweeny Jr., aceasta reprezentând trambulina lui de lansare în golful profesionist.
Arnie a devenit profesionist câteva luni mai târziu şi a învins în Open-ul Canadian în 1955, reportând prima lui victorie în PGA TOUR. După încă 7 victorii în următorii 3 ani, el a câştigat şi primul său turneu de mare şlem : Masters-ul din 1958. Regele s-a impus apoi şi în Masters-urile din ’60, ’62 şi ’64. Aceşti ani au reprezentat apogeul carierei sale cu 29 de victorii în doar 4 ani. Printre acestea se numără şi un titlu la U.S. Open-ul din 1960 (când a revenit incredibil în ultima rundă, recuperând cele 7 lovituri ce-l despărţeau de liderul rundei a treia) dar şi două titluri la Open Championship în Marea Britanie în 1961 şi 1962. Palmer a mers dincolo de Atlantic într-o perioadă în care jucătorii americani nu se duceau şi prin aceasta a asigurat statutul acestui turneu ca unul dintre cele 4 turnee de mare şlem din fiecare an. Pe atunci, americanii nu se sinchiseau să călătorească atât de departe pentru a participa la o competiţie cu premii mici, dominată de europeni şi disputată pe aşa-numitele links, foarte diferite de traseele americane cu care erau obişnuiţi.
Arnold Palmer a continuat să câştige cel puţin un turneu în PGA TOUR până în 1971 şi a învins pentru ultima dată în tur în 1973 la Bob Hope Desert Classic. După aceasta, el a participat în turul pentru seniori (Senior PGA Tour, numit acum The Champions Tour) şi a obţinut 10 victorii, dintre care 5 au fost turnee de mare şlem pentru seniori.
Regele a fost introdus în World Golf Hall of Fame în 1974 (în primul “val” alături de Sam Snead, Jack Nicklaus, Bobby Jones, Ben Hogan, Byron Nelson, Gary Player, Francis Ouimet, Gene Sarazen, Harry Vardon and Walter Hagen) şi a fost onorat în 1998 cu PGA Tour Lifetime Achievement Award, pentru ceea ce a realizat de-a lungul vieţii în şi pentru acest sport, atât pe traseele de golf cât şi în afara acestora.
A câştigat Trofeul Vardon, acordat anual liderului PGA TOUR la media de scor, de 4 ori în 1961, 1962, 1964 şi 1967.
A fost ales jucătorul anului de către PGA în 1960 şi 1962.
Cu cele 62 de victorii în PGA TOUR, el se află pe locul 5 într-un clasament all-time a numărului de victorii, fiind depăşit doar în urmă cu trei săptămâni de Tiger Woods.
Din cele 62 de victorii, 7 au fost titluri de mare şlem (majors) : 4 Masters-uri, un U.S. Open şi 2 Open Championship. Arnie nu a câştigat niciodată PGA Championship, dar a fost foarte aproape, încheiând pe locul 2 în trei ocazii diferite.
Regele a făcut parte din 6 echipe de Ryder Cup şi a fost căpitanul echipei de 2 ori. A fost de asemenea căpitanul echipei de Presidents Cup în 1996.
Alte recorduri personale :
Cel mai bun scor într-o rundă de 18 cupe
62, 1959 Thunderbird Invitational, runda a 4-a; 1966 Los Angeles Open, runda a 3-a
Cel mai bun scor în prima rundă
64, 1955 Canadian Open; 1962 Phoenix Open; 1970 Citrus Open; 1970 Greensboro Open; 1971 Westchester Classic
Cel mai bun scor în a doua rundă
63, 1961
Cel mai bun scor în a treia rundă
62, 1966
Cel mai bun scor în a patra rundă
62, 1959 Thunderbird Classic
Cel mai bun scor în primele 36 de cupe
130, (67-63), 1961 Texas Open
Cel mai mic scor în primele 54 de cupe
195, (64-67-64), 1955 Canadian Open
Cel mai mic scor în 72 de cupe
265, (64-67-64-70), 1955 Canadian Open
12, 1962
Cele mai multe birdie-uri consecutive
7, 1966 Los Angeles Open, runda a 3-a
Aşi (Holes-in-One)
19, trei în competiţii PGA Tour, patru în Senior PGA Tour, unul în Japonia
Cel mai mic scor în afara PGA TOUR
60, Latrobe Country Club, Septembrie, 1969
No comments:
Post a Comment